NOUA IDEOCRAȚIE
urmată de un dialog cu Gabriel Liiceanu

Sâmbătă – 21 Mai 2022 – ora 11:30

Sub ochii noștri, de la an la an de un deceniu încoace parcă tot mai mult, o nouă putere ideologică se afirmă, tinzând să pună stăpânire pe ultimele democrații liberale ale lumii. Această putere ideologică se manifestă ca un nou totalitarism, unul lipsit de camerele de tortură ale celui vechi dar, ca și acela, vigilent apărat și promovat de o nouă securitate, care funcționează ca o securitate la purtător. Am numit acest totalitarism soft noua ideocrație. Spre deosebire de ideocrația clasică, descrisă de politologi ca fiind puterea ideologică exercitată de stat asupra societății, noua ideocrație este puterea ideologică exercitată în mod totalitar de către o elită „iluminată“ și militantă asupra restului pasiv și descumpănit al societății – și asta nu într-un regim politic totalitar, ci în condițiile unui regim democratic. În noul totalitarism nu statul impune ideologia, cum se întîmpla în cel vechi, ci societatea însăși o impune printr-o parte care se consideră „progresistă“ a ei, și care, invocând, își ia din idealurile justiției sociale, își ia dreptul de a teroriza acele părțile „mai înapoiate“ ale ei, care (încă) nu se supun.

Așa cum pretinde catehismul marxist că trebuie să se întâmple cu orice societate bazată pe exploatare, noul totalitarism desparte și el societatea în clase: avem pe de o parte o clasă activistă și militantă, care e revoluționară, și, pe de altă parte, o clasă non-militantă, care e pasivă și descumpănită, și deci reacționară. Noua ideocrație gândește marxist. Chiar dacă nu mai torturează, cum făcea marxism-leninismul clasic, marxismul noii ideocrații tot chinuiește – și ruinează ori de câte ori poate pe cine îi iese sau stă în cale. Deoarece se legitimează prin liberalism și practică neînfrânat iliberalismul, noua ideocrație a corupt chiar miezul cel mai adânc și generos al democrațiilor liberale.

Alătură-te comunității noastre