Limba pe care o vorbim e o parte importantă a identității noastre și a lumii în care trăim. Prin ce se deosebește limba română pe care o vorbim astăzi – acasă, pe stradă, cu prietenii, la birou, la tribună – sau cea pe care o scriem – mai ales pe ecranul calculatorului sau al telefonului – de limba română de acum zece, douăzeci, treizeci de ani?

Limbile au numeroase variante, subtil adaptate situației și interlocutorilor, și sunt în permanentă schimbare. În anumite perioade modificările lingvistice, datorate influenței altor limbi și transformărilor din viața cotidiană, sunt mai numeroase. Schimbarea rămâne uneori imperceptibilă pentru vorbitori, dar alteori e vizibilă și produce mari neliniști.

Cât sunt de justificate temerile, adesea exprimate în spațiul public, în legătură cu „degradarea“ actuală a limbii române? Vom încerca să schițăm un tablou al trăsăturilor românei de azi, urmărind ce rămâne stabil și ce se schimbă, odată cu numărul mare de anglicisme (dar și de sensuri și construcții imitate după cele din engleză), cu terminologia inteligenței artificiale și a internetului, cu aparenta destructurare a normelor, cu permeabilitatea graniței între registrele stilistice, cu banalizarea unor forme de agresivitate verbală.

În acest tablou, atitudinile vorbitorilor față de limba comunicării lor cotidiene joacă un rol important. Ceea ce cred oamenii despre limba pe care o vorbesc (teama de cacofonii, iluzia raționalității, prestigiul sau stigmatizarea unor cuvinte și construcții) influențează permanent evoluția limbii ca fenomen social și cultural.